Domul Romano-Catolic din Piața Unirii este în plin proces de reabilitare.
Astfel că până în prezent, lucrările sunt realizate în proporție de aproximativ 55% . S-au efectuat lucrări de execuție atât în cadrul contractului de intervenții generale, cât și în cadrul celui care vizează componentele artistice ale Catedralei „Sfântul Gheorghe”, o componentă complexă care avansează.
Valoarea totală a investiției este de 21.767.121,96 lei, din care 21.316.962,01 lei reprezintă finanțare nerambursabilă, asigurată prin Regio – Programul Operațional Regional 2014-2020, Axa 5 – Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural.
Antreprenorii lucrărilor sunt:
– Pentru restaurarea componentelor artistice: SC DANART IMPORT EXPORT SRL în calitate de lider al Asocierii SC DANART IMPORT EXPORT SRL – SC DANART RESTAURĂRI SRL – SC CERECS ART SRL
– Pentru intervențiile generale: SC CONSTRUCTIM SA
Data estimată pentru finalizarea tuturor lucrărilor este 31.12.2021, iar data pentru finalizarea lucrărilor interioare este 31.08.2021.
LUCRĂRI PRINCIPALE EXECUTATE PÂNĂ ÎN PREZENT: Restaurarea șarpantei, realizarea învelitorii și a lucrărilor de tinichigerie; Realizarea instalațiilor termice (încălzire în pardoseală), electrice interior (iluminat arhitectural, detecție incendiu, sonorizare, voce-date), sanitare;Realizarea punctului termic: retehnologizare completă; Realizarea straturilor suport aferente pardoselii din piatră; Restaurarea elementelor din lemn din interiorul Domului: scări, tâmplărie; Restaurarea elementelor din piatră din interiorul Domului: trepte, capiteluri, soclu; Restaurarea stranelor; Realizarea tencuielilor interioare, reparații (unde a fost cazul); Restaurarea tuturor componentelor artistice: pictura murală, stucomarmura, stucatura, lemn, vitralii și pictură pe pânză (peste 70%); Restaurarea elementelor din metal: gard, elemente interioare (parțial); Lucrări de intervenții la criptă (tencuieli de asanare, pardoseală, trepte, instalații electrice); Realizarea elevației soclului aferent împrejmuirii.
Ansamblul componentelor artistice a fost realizat și terminat în perioada 1750-1775. Impunătoarea compoziție a celor șase altare, conține sculptură policromă, pictură în ulei pe pânză, decorația monumentală în tehnica stucomarmură, totul în stilul bogat al barocului cu inflexiuni rococco specifice epocii. Sculptura este realizată în lemn cu policromie cu foiță de aur pe poliment roșu (bolus) bine lustruită pentru veșminte și alte detalii semnificative de decor floral sau geometric. Carnația personajelor și suprafețelor mai puțin reprezentative sunt poleite cu aur mat. Alternanța acestor tratamente era menită să sublinieze bogăția tipică barocului târziu, central european, de secol XVIII.
Primele intervenții majore au fost făcute la mijlocul secolului XIX, atunci când evenimentele de la 1848-1849 au lăsat urme și în Domul Romano-Catolic. Restaurările sunt încheiate probabil la 1856, dată la care apar și cele două mici altare de factură neogotică, de la intrarea în altarul principal pe colțurile de nord și sud, altarele fiind semnate și datate Muller 1856.
Cu această ocazie ansamblul sculptat a fost re-aurit în parte, execuția lucrărilor demonstrând o bună tehnică a meșterilor vremii ce au folosit procedeele clasice. Conform unor documente de arhivă (acte, fotografii) au urmat alte intervenții la începutul secolului XX, ocazie cu care a avut loc o mare resfințire a catedralei. Pentru acest prilej, probabil, a fost realizat și altarul din transept – aripa de sud – pe peretele de vest – altar semnat și datat „Ferdinand Stuflesser. Bildhauer, Altarbauer St. Ulrich Gröden Tirol 1900”.
Între 1920-1924 are loc o altă mare intervenție cu reparații și restaurări impuse probabil de unele degradări apărute după primul război mondial. Cu acest prilej apare și un proiect de pictură murală, existent în arhivă – nerealizat din varii motive.
O jumătate de secol mai târziu, are loc o nouă intervenție de restaurare, prilej cu care este realizată decorația murală actuală. A apărut atunci pentru prima oară un ansamblu policrom, cu ornamentică florală, geometrică, specifică unui neobaroc, realizat de frații Miltaller, cunoscuți restauratori arădeni care efectuaseră lucrări la mai multe astfel de ansambluri (ex. Primăria din Arad, Biserica Romano-Catolică Arad-Centru, etc.).
În actuala intervenție, în spiritul principiilor specifice ale conservării-restaurarării și ținând seama de faptul că sub acest strat pictural nu se află decât simple văruieli (cca. 6-7 straturi) în alb și gri-uri diverse, am ajuns la concluzia că pentru acest ansamblu – intrat în memoria colectivă – este mai adecvată păstrarea actualei decorații murale, cu amendamentul unor modificări cromatice care vor sublinia vădita tendință a arhitectului Von Erlach spre un clasicism care a evacuat multe din excesele unui baroc și așa temperat.
Între aceste mari intervenții de reparații și restaurări au avut loc numeroase lucrări de întreținere și „înfrumusețare”, de conjunctură impuse de marile sărbători anuale.
Cu toate aceste prilejuri, inclusiv în special pe statuar apar straturi diverse de poleiri, completări ale volumelor, re-lipiri ale unor fragmente desprinse, detalii mărunte dispărute, lacune acoperite cu materiale ne-adecvate. S-au utilizat cele mai felurite chituri, vopsele pe bază de pigmenți metalici, cu lacuri din ce în ce mai moderne. Odată cu evoluția industriei chimice ce avansa și oferea compoziții sintetice străine de structura materialelor originale tradiționale, secretele artei policromiei se pierdeau odată cu meșterii care le dețineau.
Conform principiilor fundamentale de intervenție, sub semnul cărora se desfășoară în prezent lucrările, demersul nostru se concentrează pe două planuri esențiale: conservarea materiei originale și o prezentare estetică adecvată funcționarii ansamblului componentelor artistice, în spiritul unui locaș liturgic reprezentativ. Întocmirea metodologiei și aplicarea ei se desfășoară între aceste două deziderate: păstrarea autenticității epocii și punerea în valoare cu toate urmele lăsate de timp.
În această ordine de idei au fost abordate operațiunile de: consolidare ale straturilor originale de policromie; îndepărtarea tuturor intervențiilor necorespunzătoare de poleire cu foiță metalică (schlack-metal) falsă, a retușurilor de mascare a relipirilor unor fragmente, a lacunelor și eroziunilor, a grunduirilor suprapuse originalului cu repoleirile lor cu tot; consolidarea suportului de lemn, adesea grav degradat de insectele xilofage iar pe câteva fragmente s-au realizat prin copiere, detalii din lemn nou, uscat, din aceeași esență cu originalul. Au fost realizate re-lipiri ale blaturilor stratificate din care sunt sculptate piesele mari, obturate toate fisurile și realizate detaliile pierdute sau înlocuite în timp cu materiale neadecvate (ipsos, mortare, chituiri groase); au fost îndepărtate straturile de grund care modificau acuitatea volumetrică sau anulau anatomia realizată atât de artistic în secolul XVIII (degete, picioare, figuri de personaje, etc.); chituirea lacunelor din stratul de preparație original (XVIII) și a fisurilor de diverse profunzimi, de asemenea lacunele din stratul de re-preparare și poleire realizat în secolul XIX, acolo unde am considerat că poate fi păstrat ca strat istoric în special în zona veșmintelor, dată fiind calitatea estetică a auririlor efectuată după toate regululie clasice (1850-1856); prezentarea finală a însemnat un efort deosebit în sensul unor cât mai echilibrate soluții de integrare cromatică a pieselor combinând punctual intervenții prin re-poleire cu foiță de aur (22-24k) și integrări cu pigmenți metalici aglutinați numai în lianți compatibili cu apa (fără rășini sau emulsii sintetice); refacerea patinei generale a pieselor și vernisarea integrală cu verniuri pe bază de rășini naturale semidure.
Lucrările în tehnica uleiului pe pânză, piese de dimensiuni foarte mari, cca. 6 mp și chiar peste, sunt supuse acelorași principii de intervenție: îndepărtarea acumulărilor de praf de pe versoul pânzelor; consolidarea suportului textil prin diferite metode adecvate gradului de degradare a fiecărei piese: dublarea totală, consolidarea marginilor cu benzi de pânză din fire și gren identice cu originalul, țeserea sfâșieturilor sau micilor lacune; chituirea lacunelor, a fisurilor de toate dimensiunile; curățarea suprafeței picturale prin îndepărtarea straturilor de praf, gudroane, fum; a intervențiilor de retuș necorespunzătoare; re-tensionarea pe șasiele originale, după restaurarea lor, sau după caz, pe șasie noi confecționate după toate regulile profesionale (mobile cu pantă și pene); integrarea cromatică a eroziunilor, uzurilor, lacunelor chitute și vernisarea ansamblului cu rășini naturale (dammar).
Altarele realizate în tehnica stucomarmurei au fost tratate după aceleași principii, efectuându-se: consolidări prin fisuri ale structurii stucomarmurei de profunzime și de suprafață; curățări în special pentru îndepărtarea unor lacuri colorate de dată ulterioară care au deformat cromatica originală a stucomarmurei; completări în tehnica originală cu paste de ipsos, alabastru, colorate în masă, cu reluarea cromaticii și aspectului marmorat asemănător originalului; ceruirea și lustruirea stucomarmurei cu ceară de Carnauba pentru a i se da un luciu specific marmurei.
Trebuie să mai amintim în afară de componentele principale și elementele auxiliare, adiacente, cum ar fi ramele din lemn stucat pictat si aurit sau mesele de altar, constructii din zidărie cu tencuială și imbogățite cu decoruri pictate imitând marmura.
Elementele de piatră – cele 56 de capiteluri și coloanele de la intrare, respectiv modiglioane-le de la cornișă – au fost curățate decopertându-se mai multe straturi de văruială și zugrăveală punându-se în valoare aspectul natural și nobil.
Nu în ultimul rând trebuie menționat și mobilierul din lemn masiv, respectiv stranele și ușile sculptate care se încadrează cu succes în decorul de sorginte barocă. Aceste componente, la rândul lor, au fost scoase la lumină de sub straturi de ceruri și/sau, lacuri, vopsele nepotrivite, înlăturându-se intervențiile de conjunctură de care au avut parte în timp (fragmente de mochete, elemente textile diverse bătute în cuie, etc.). Au fost efectuate consolidări și completări cu materie lemnoasă, similară, pentru adăugirile necorespunzătoare sau descleierile produse în timp, pentru ca la finalul intervențiilor asupra structurii elementele din lemn să fie înobilate prin aplicarea unor straturi de ceară și lustru mat, satinat. În diverse situații, au fost refăcute elemente de feronerie degradate în timp.
Aceleași principii științifice au fost respectate pe parcursul metodologic al restaurării vitraliilor. Acestea au fost demontate și dezasamblate în ateliere, restaurându-se atât rețeaua ramelor de plumb cât și elementele vitrate ce alcătuiesc complexul cromatic. Toate lipsurile au fost înlocuite cu materiale similare, de cea mai bună calitate.
