Biserica Ortodoxă îi prăznuiește luni, 29 decembrie, pe Sfinții 14.000 de prunci uciși din porunca regelui Irod, o sărbătoare cu profundă semnificație creștină, mai puțin cunoscută de credincioși.
Potrivit relatărilor biblice și Sfintei Tradiții, regele Irod a fost tulburat de vestea nașterii unui Împărat căruia aveau să i se închine toate popoarele. Temându-se pentru domnia sa, acesta le-a cerut celor trei magi să afle locul unde Se născuse Pruncul Hristos, sub pretextul că dorește să I se închine.
După ce au ajuns la Betleem și s-au închinat Pruncului, magii nu s-au mai întors la Ierusalim pentru a-l înștiința pe Irod, fiind avertizați în vis de un înger să se întoarcă în țara lor pe o altă cale. Aflând că a fost înșelat, Irod s-a mâniat și a poruncit uciderea tuturor pruncilor de parte bărbătească din Betleem și din împrejurimi, în speranța că astfel Îl va omorî și pe Hristos. Astfel s-a împlinit prorocia din Vechiul Testament: „Glas se aude în Rama, bocet și plângere amară. Rahila își plânge copiii” (Ieremia 31, 15; Matei 2, 18).
Masacrul a avut loc la aproximativ un an după Nașterea Mântuitorului. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Sfânta Familie s-a refugiat în Egipt, iar Pruncul Iisus a scăpat de mânia lui Irod, demonstrând că Împărăția Sa nu este din lumea aceasta.
În aceeași perioadă, la porunca lui Irod, a fost ucis și Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, pentru că a refuzat să-și dea fiul spre moarte. De asemenea, împăratul a ordonat uciderea mai multor bătrâni ai lui Israel, printre care Hircan, Marele Preot, și cei 70 de bătrâni ai Sinedriului.
Sfinții 14.000 de prunci uciși sunt considerați primii martiri ai creștinătății, jertfa lor fiind cinstită de Biserică drept mărturie a venirii Mântuitorului în lume.
