Recent întors din concediu, primarul Nicolae Robu le vorbeşte oamenilor despre faptul că nu este dispus, nici acum, la 11 ani de când a intrat în lumea politică, să facă vreun compromis. Printre altele, edilul Timişoarei spune că este serios şi refuză să poarte o mască.
„Când am intrat în politică, am făcut cu mine un legământ și anume, că voi rămâne același, așa cum m-am făcut cunoscut dintotdeauna, că, prin felul în care mă voi manifesta, nu voi ajunge să-mi fie dor de mine însumi.
Ei bine, de 11 ani de când am făcut acest pas, nu mi-am dat motive de un astfel de dor. M-am înfățișat lumii exact așa cum sunt:
(i) Pe de o parte, dedicat trup și suflet, de-a dreptul kamikaze, angajamentelor, asumărilor făcute, SERIOS, deci, la maxim -cum, altfel, aș fi putut face performanțele academice pe care le-am făcut și cum, altfel, m-aș fi putut face ales, din 1990, până în 2016, în toate rundele electorale, în cele mai înalte funcții academice, în una dintre cele mai valoroase universități ale României (UPT): de 4 ori Prorector (în 1990, 1992, 1996 și 2000), de 2 ori Rector și simultan Președinte al Senatului Universitar (în 2004 și 2008), 1 dată Președinte al Senatului Universitar (în 2012), 1 dată Președinte de Onoare al Senatului Universitar (în 2016)-, respectiv cum aș fi putut face performanțele în administrația publică locală pe care le-am făcut și cum, altfel, m-aș fi putut face ales Primar de fiecare dată când am candidat -adică, până acum: în 2012 și 2016-, într-un oraș care nu este chiar unul oarecare, ci al treilea oraș al țării, după populație și al doilea, după multe alte criterii?!-.
(ii) Pe de altă parte, cu trăirile personale, omenești -pe fond, ca ale oricărui alt seamăn!-, de regulă, cu bucurii -bucuria de a face sport, de a juca fotbal, de a mă juca jucând fotbal -a se vedea relatarea copilăroasă, în registru evident ludic, a golurilor marcate!-, bucuria de a compune muzică și de a o interpreta -fără pretenții, fără pretenția de artă mare, de profesionalism, ci ca simplă manifestare de suflet, ca refulare, dacă vreți!-, bucuria de a vizita locuri frumoase, deosebite, ale țării și ale planetei-, dar, uneori, și cu supărări!
Ce-am constatat procedând astfel, onest 100%?
(i) O dată, că am parte de multă apreciere și simpatie în Timișoara și în întreaga țară, inclusiv în diaspora, apreciere pt seriozitate, pt performanțe, dar și pt că sunt om ca oricare altul, că mă manifest natural, că nu sunt un produs de laborator, că într-o lume în care masca e cvasiomniprezentă, eu refuz să port mască!
(ii) Apoi, că am parte și de multă contestare, antipatie, de ură, pur și simplu, ură ajunsă la unii la cote patologice!
În situația dată, mai mulți apropiați mă sfătuiesc insistent în ultima vreme să-mi pun și eu mască -există, mi se dau asigurări, pe piețele vremurilor noastre, specialiști apți să facă măști nemaipomenite, exact așa cum vor alegătorii să vadă!-, intrând, astfel, în rând cu lumea sau măcar să mă cenzurez sau să mă las cenzurat în manifestări, pt… “a da mai bine”.
Ei bine, am fost tentat să mă las convins. Mai mult, chiar le-am spus apropiaților că voi face cum mă sfătuiesc ei. Fiind, însă, în concediu, deci cu un pic mai mult timp dedicat mie însumi, am analizat mai bine lucrurile și am concluzionat că nu mi-aș putea ierta niciodată o asemenea cedare, în alți termeni spus, dezicerea de mine!
Drept urmare, stimați timișoreni, stimați compatrioți de oriunde-ați fi, veți avea în continuare în fața dv. sub numele Robu omul Robu, așa cum e el, cu plusuri și cu minusuri, care etalează în fața dv realizări, fapte, nu vorbe și nu un produs de laborator croit să obțină voturi prin știința și arta manipulării -da, așa ceva există, astăzi, o știință și în egală măsură o artă a manipulării!”, a scris, sâmbătă, pe Facebook, primarul Nicolae Robu.