Politic

Pirtea: O guvernare care pretinde că se adresează celor mulți reununță la încă o sursă importantă de venit la bugetul de stat

Pirtea: O guvernare care pretinde că se adresează celor mulți reununță la încă o sursă importantă de venit la bugetul de stat

Cota de TVA de 0% pentru livrarea de locuințe noi este departe de a fi o măsură socială. Este fie o măsură prin care se mută bani din bugetul statului în buzunarele unor dezvoltatori imobiliari și al celor mai avuți dintre români, fie o nouă încercare de fisurare a legăturii României cu Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, fie o găinărie, fie un pas spre Romexit.

De la început vă avertizez că acesta nu este un text adresat doar contabililor sau economiștilor. Mi-am propus să explic în limbaj accesibil tuturor celor interesați de viitorul României una dintre măsurile învăluite în opacitatea limbajului tehnic, dar ale căror implicații sunt profund politice.

Zilele trecute au apărut în spațiul public informații potrivit cărora Guvernul intenționează să introducă o cotă de TVA de 0% pentru livrarea de locuințe. Măsura propusă este, de altfel, inclusă în programul de guvernare, având ca termen de implementare 1 martie 2017. Joi, 23 februarie, a fost introdusă la Senat și o inițiativă legislativă de modificare a Codului Fiscal înregistrată sub nr. b41/2017 fiind semnată chiar de domnul Liviu Dragnea.

Care sunt problemele cu această propunere? În primul rând, propunerea contravine legislației europene, mai exact Directivei 112/2006. Directivele, alături de Regulamente și Decizii sunt acte cu caracter obligatoriu pentru toate statele membre. De asemenea, deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene în materie de TVA sunt obligatorii. În privința TVA, Directiva lasă la aprecierea statelor membre nivelul cotelor pe care le aplică, însă cu unele restricții: cota standard nu poate fi mai mică de 15%, iar fiecare stat poate, opțional, să utilizeze una sau două cote reduse care nu pot fi mai mici de 5% și pot fi utilizate pentru o gamă restrânsă de bunuri și servicii, enunțată în Anexa III (art. 98). Între aceste bunuri și servicii se numără și “livrarea,   construirea,   renovarea  și   transformarea   locuințelor,  ca  parte  a  politicii  sociale“.

România a utilizat această opțiune, instituind o reducere a TVA, ca măsură socială. Cu alte cuvinte, o cotă de TVA de 5%, se aplică pentru cazurile în care:

  • cumpărătorul să nu mai fi achiziționat o locuință cu cota redusă de 5%;
  • valoarea locuinței să fie sub 450.000 lei, aproximativ 100 000 EUR;
  • suprafața utilă să fie sub 120 mp, iar a terenului aferent sub 250 mp.

Dacă ne raportăm la puterea de cumpărare a românilor, această reducere este deja destul de generoasă, inclusiv pentru clasa de mijloc din România. Pe cine avantajează această nouă propunere? Desigur, unii nu vor mai plăti 5% TVA. În schimb, principalii câștigători sunt cei care vor să cumpere locuințe care pentru marea majoritate a românilor ar intra în categoria „de lux”. Pentru aceștia, beneficiul este de 19%. Nu trebuie să omitem că România este țara din UE cu cele mai mari inegalități între săraci și bogați, potrivit unui raport al Comisiei Europene.

Astfel, o guvernare care pretinde că se adresează celor mulți reununță la încă o sursă importantă de venit la bugetul de stat, pentru a-i „asista” pe cei mai avuți dintre români.

Doar că avalanșa de piese de domino nu se oprește aici. Prin această modificare, caracterul social al legii dispare. Odată cu el, dispare și temeiul aplicării unei cote TVA mai mică de 15%. Ceea ce denotă ignorarea completă a directivei. În acest sens, avansez două scenarii:

  • Propunerea are scopul de a crea o breșă, o fereastră de oportunitate, în care cei cu banii pregătiți își vor face achizițiile, spre beneficiul lor personal și, mai ales spre cel al dezvoltatorilor, cei cu locuințe finalizate sau aproape de finalizare. Cine pierde? Bugetul statului nu realizează venituri importante, deci avuția noastră comună pe care am încredințat-o guvernului.
  • Propunerea are scopul de a crea un conflict deschis între români și instituțiile Uniunii Europene. Reacția Uniunii Europene la această măsură nu poate fi decât declanșarea unei proceduri de infringement asupra României. Cota redusă de 0% ar putea fi aplicată numai în ipoteza obținerii în prealabil a unei derogări din partea Comisiei Europene, însă argumentul „politicii sociale” nu mai este valid, iar un alt alibi nu pare ușor de găsit.

Pentru cei care se întreabă de ce avem nevoie de Uniunea Europeană, o să aduc rapid în discuție un argument: PACEA. Pentru cei care acest argument este insuficient, voi aminti că:

  • PIB-ul României a crescut cu 63% de la momentul aderării (2015 raportat la 2007), una dintre cele mai spectaculoase evoluții PIB din UE;
  • În 2015, România a încasat de la UE 6,4 miliarde EUR, în timp ce contribuția sa a fost de 1,4 miliarde. În fiecare an de apartenență la UE, balanța beneficii-contribuții a fost pozitivă și însemnată.

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*