Cultură

Foto. Cercetătorii de la Muzeul Banatului s-au întors din „Kârgâzstan – Drumul mătăsii”

Foto. Cercetătorii de la Muzeul Banatului s-au întors din „Kârgâzstan – Drumul mătăsii”

Prima expediție arheologică românească de pe teritoriul Kârgâzstanului a încheiat cu succes al doilea an de cercetări. Proiectul „Kârgâzstan – Before the silk road” („Kârgâzstan  – înainte de Drumul Mătăsii”) a debutat în 2018, la inițiativa Muzeului Național al Banatului și cu sprijinul Consiliului Județean Timiș.

Ideea cercetătorilor de la Muzeul Național al Banatului din Timișoara – Cristian Ardelean, Adriana Sărășan și Andrei Bălărie, care a fost și coordonatorul expediției, a fost aceea de a cerceta care erau rutele alternative folosite înaintea binecunoscutului Drum al Mătăsii din Evul Mediu.

Până în prezent, membrii echipei MNaB împreună cu colaboratorii Bernhard S. Heeb și Anton Gass, reprezentanți ai Muzeului de Preistorie și Protoistorie din Berlin, specialiști cu o vastă experientă în cercetările arheologice din Asia Centrală, au reușit cartografierea a 30 de situri cu structuri arheologice complexe (din 50), movile funerare cu structuri adiacente pe teritoriul Kârgâzstanului. În plus, s-au realizat investigații magnetometrice pe o suprafață de circa 30 de hectare, rezultatele obținute urmând să fie utilizate în vederea alegerii locurilor propice pentru săpăturile arheologice.

Activitatea de teren, desfășurată pe Platoul Suusamyr din Kârgâzstan (munții Tian Shan), între 29 iulie și 4 octombrie 2019, a constat în utilizarea unor tehnici specifice de achiziție și analiză a datelor spațiale precum cartografierea movilelor funerare cu ajutorul dronei  și identificarea structurilor din substrat prin intermediul investigațiilor magnetometrice.

Consiliul Județean Timiș a alocat pentru expediția de anul acesta 100.000 de lei.

Vă reamintim că echipa de cercetare a Muzeului Național al Banatului a pornit în 2018 în căutarea unui răspuns la următoarea întrebare: care sunt rutele comerciale alternative utilizate în Epoca târzie a Bronzului și la începutul Epocii Fierului în munții Tian Shan. Mai mult decât atât, în ce măsură există o punte comună între movilele funerare din Asia Centrală și movilele funerare de pe teritoriul țării noastre (în principal în Dobrogea) care au aparținut aceleiași populații scite. Movilele funerare au fost construite începând din Eneolitic și Epoca Bronzului (mileniile al IV-lea și al III-lea î. Ch.) până în Evul Mediu timpuriu, cuvântul rusesc ”kurgan” fiind folosit pentru descrierea movilelor specifice Epocii Fierului (800 – 200 î.Ch.). În jurul acestora se întâlnesc de regulă o serie de elemente adiacente precum șanțuri (rectangulare sau circulare), valuri circulare de pământ, cercuri de pietre, morminte din pietre.

Cei care au ridicat aceste kurgane sunt asa numiții sciți care au ocupat spațiul dintre Asia Centrală și Marea Neagră, inclusiv cu incursiuni în Transilvania. Scopul nostru a fost, în primul rând, de a încerca să vedem care putea să fie așa zisul peisaj în jurul lor, pe care noi nu îl mai avem păstrat în țară, din cauza agriculturii intensive pe care o practicăm. Documentarea acestora ne va da o idee despre cum am putea reconstrui peisajul din România, cum a putut să arate și, în același timp, prin săpăturile arheologice, vom putea ajunge la concluzii, pentru a vedea cum a evaluat, care sunt, pe acest traseu, modificările și alterările la cultura lor materială și spirituală. E important pentru noi, pentru că acele populații care au trăit în spațiul dobrogean s-au contopit genetic și cu noi și dacă în momentul în care vom efectua și cercetările arheologice și vom începe să facem probe de ADN vom putea, prin comparație, să vedem exact în ce măsură ne înrudim sau nu cu acele populații„, a transmis Andrei Balarie, coordonatorul expediției.

Anul trecut am reușit să achiziționăm un număr foarte mare de imagini cu ajutorul dronei. O parte dintre ele au fost ulterior procesate. Pe baza datelor obținute, al modelului digital de elevație, de exemplu, se pot face mai multe analize, iar în prezent lucrez la dezvoltarea unui algoritm pe baza acestor date, pentru că este foarte important să încercăm să automatizăm puțin procesul, având în vedere densitatea mare a movilelor funerare din spatiul respectiv„, a precizat Adriana Sarasan, membru al echipajului.

Movilele funerare erau pentru populația scitică un fel de temple sau locuri de ceremonii, foarte răspândite pe teritoriul Eurasiei.

Drumul Mătăsii reprezintă o serie de rute interconectate care au trecut prin Asia de Sud, între Chang’an (astăzi Xi’an) în China de azi, spre Turcia, Siria și alte destinații ale Asiei Mici. O împletitură de drumuri de caravană, ruta principală legând bazinul Mării Mediterane cu Estul Asiei. Drumul Mătăsii a trecut şi prin Valea Regilor, unde, într-un mormânt egiptean, în care se afla o mumie datată din 1070 î.Ch., s-a descoperit mătase. În Grecia şi în Roma Antică se vorbea despre Seres (așa-zisul popor al mătăsii), un termen care-i desemna pe locuitorii regatului îndepărtat al Chinei. Conform unor istorici, primul contact al romanilor cu mătasea a fost cel al legiunilor conduse de guvernatorul Siriei, Crassus, în bătălia de la Carrhae, lângă Eufrat. Atunci, se spune, legiunile au fost atât de şocate de strălucirea steagurilor parţilor (n.r. – persanilor) încât au luat-o la fugă. În secolul al III-lea î.Ch., ţesăturile chinezeşti din mătase au început să fie exportate în întreaga Asie, peste mare în Japonia şi chiar să ajungă în Occident. Aceste itinerarii au fost cunoscute mai târziu ca Drumurile Mătăsii.

Festivalul Papricasului si vinului 2019

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*